Povestea mea.

Elefantul – este primul titlu de pe prima pagină a poveștii mele. Am fost cel mai greu copil născut în acea perioadă în maternitatea Cuza Vodă din Iași și așa am fost alinitat de asistente. În continuare paginile s-au scris repede, cu zâmbete mai ales din partea părinților mei.

Am crescut rapid. Au venit primii pași, primul dans pe cântecul Alin, Alin chiar la petrecerea de după botez, prima zi de grădiniță, prima pereche de ochelari, prima ședință foto din sufragerie, prima îmbrățișare dată surorii mele, prima vacanță cu trenul la mare, prima poezie recitată la serbare, prima zi de naștere în barca McDonalds, prima zi de școală, primul joc pe un monitor cu tub, prima ceartă cu sora mea, primele emoții ale unui test, prima julitură la genunchi, prima ieșire din țară, primele desene pe hârtie, prima poză făcută cu tableta, primul joc pe un smartphone, prima supărare pe un profesor, prima ceartă cu părinții, prima zi de voluntariat, primul zbor, prima zi de liceu, primele cuvinte scrise într-un jurnal, primele cuvinte scrise pe social media. Prima zi de facultate, prima zi de lucru, prima zi de condus, primul examen, prima dezamăgire, prima liniște, prima zi de după licență, primele cuvinte scrise pe un blog.

Aceste amintiri sunt valoroase tocmai pentru că sunt primele din seria lor. Mereu ne bucurăm când ni le amintim.

Fiecare om care s-a așezat în paragrafele de pe o pagină, fiecare imagine care s-a lipit la început de capitol și fiecare cuvânt pe care l-am auzit s-au întipărit definitiv în povestea mea. Povestea mea este inspirată din alte povești ale celor care m-au influențat să mut virgula, să pun punct sau să trântesc un semn de exclamare. Întrebările mi le pun singur pentru că am o minte critică. În continuare ascult și scriu. Asta îmi propun să fac aici. Între pagini digitale să așez cele mai frumoase povești de lângă mine, de lângă tine.