Cum au ajuns cele mai personale gânduri scrise pe hârtie să fie împărtășite public. Andra Andriucă: „Tot ceea ce scriu pleacă dintr-o vulnerabilitate puternică”

Andra Andriucă este o artistă care pune în versuri și acorduri muzică indie, pop-rock și câteva note alternative, cântând despre cele mai importante realizări și despre povești pentru suflet. Consideră că scrisul este un proces terapeutic și personal, care îi limpezește gândurile și care îi dă curaj să vorbească despre bucurii, dar și despre provocări. Alături de voce și chitară, versurile sincere și sensibile pe care le scrie sunt pe buzele multor oameni care îi ascultă muzica. Despre cum a început întreaga călătorie cu muzica, despre inspirație și vulnerabilitatea cu care scrie, dar și despre cea mai nouă piesă, vom afla în următoarele rânduri.   

---

Acum mai bine de 4 ani publicai pe paginile de socializare primele clipuri video cu cântecele tale, cântate la chitară. Cum a început totul?

Muzica a fost parte din viața mea întotdeauna. Momentul meu preferat era când plecau ai mei și puneam muzică tare, mă costumam, mă încălțam cu tocurile mamei, mă machiam – era full on show. Undeva pe la 12 ani am văzut o fată care cânta la chitara și acela a fost momentul în care am zis: „Gata, asta trebuie să fac și eu”. Prima chitară mi-am cumpărat-o de la Lidl, cu banii pe care îi aveam puși deoparte.

Am început să învăț să cânt singură la chitară, însă nu a fost serios până când am luat contact cu lumea folkului și l-am cunoscut pe Adi Beznă, un folkist din Iași. Am descoperit poezia cântată, însă mai apoi am descoperit compusul, la primul concert din Iași al lui Paul – unul dintre artiștii care m-au inspirat cel mai mult – și am plecat efectiv uluită. Momentul acela mi-a deschis de fapt cele mai multe uși. Atunci mi-am dat seama că dacă vreau să cânt, vreau să cânt ceea ce scriu.

„Muzica a fost acel ceva la care m-am întors mereu și care s-a simțit firesc.”

Ce înseamnă muzica pentru tine? Ce simți atunci când cânți?

Muzica mă vindecă și procesul de a scrie ceea ce simt este foarte terapeutic. Este o combinație dintre descoperirea a ceea ce simt și a ceea ce vreau să spun. De multe ori când compun ies la iveală lucruri fără să-mi dau seama și chiar am câteva piese despre care zic că, abia după ce le-am terminat am înțeles ce aveam eu de învățat. E un mare proces de descoperire și de vindecare. E momentul meu cu mine.  

Mulți m-au întrebat „De ce muzică?” pentru că, pe cât de frumos e, pe atât de lung e drumul. Eu sunt o persoană cu multe hobby-uri și care se entuziasmează rapid, dar muzica a fost acel ceva la care m-am întors mereu și care s-a simțit firesc. E pur și simplu am simțit cu toată ființa că e firesc pentru mine.

Cât de mult a contat susținerea părinților tăi?

Doamne, aș putea să plâng cinci ore dacă mă gândesc mult la asta (râde)… Sunt foarte norocoasă! Fără ai mei nu aș fi putut să fac absolut nimic din ce am reușit să fac. Am avut parte de o mare libertate din partea lor. Au avut încredere în mine, eu în ei și niciodată n-a fost nesiguranța că nu putem să ne întâlnim în punctul comun.

Îmi sunt mereu alături și asta mă face să cred că pot face orice, pentru că știu că există o mână de oameni care sunt mereu acolo să mă ajute. Inițial, când am pornit la drum, am crezut că trebuie să fac totul singură, că muzica este călătoria mea. Apoi mi-am dat seama că îmi este imposibil. Muzica nu este doar o călătorie a mea. E o călătorie a mea cu oameni.

„Fiecare poveste pe care o scriu ajunge să crească în povestea fiecărui ascultător.”

Ce vrei să transmiți prin melodiile scrise de tine?

Nu vreau sa transmit ceva anume. Scriu foarte mult despre povești, iar multe sunt personale, pentru că majoritatea vin din lucruri pe care chiar le trăiesc și le simt. Îmi place foarte mult cum fiecare poveste pe care o scriu ajunge să crească în povestea fiecărui ascultător. Cântecul devine povestea lui și asta mi se pare foarte frumos! Acesta e darul muzicii. Am conștientizat asta când am văzut cum muzica pe care eu o ascult la un moment dat, în anumite perioade din viața meu, devine ceva foarte personal.

În cuvintele pe care le pui în mesaje și în cântece vorbești despre bucurii, dar nu ascunzi nici stângăciile și greșelile. Ce înseamnă vulnerabilitatea pentru tine?

Cred ca vulnerabilitatea un cuvânt foarte aproape de ceea ce scriu. Tot ceea ce scriu pleacă dintr-o vulnerabilitate puternică și cred că fără asta, muzica mea nu ar fi fost la fel de sinceră. Îmi place să spun lucrurilor pe nume. Cu toții avem experiențe asemănătoare. Diferența între mine și cei care ascultă e modul de a procesa și de a vizualiza viața. Eu fac asta prin muzică și prin compus.

În plus, aș vrea să fac să dispară „zidul” pe care îl avem cu toții în fața unui artist de pe scenă – ni se pare ceva intangibil. De aceea încerc să vorbesc mult despre piese, despre mine, iar la finalul concertului îmi doresc ca cei prezenți să simtă că mă cunosc mai bine, pe mine Andra.

„Fără conexiunea cu oamenii, această călătorie nu ar avea sens pentru mine.”

Locațiile evenimentelor la care cânți par mereu neîncăpătoare. Ce crezi că îi face pe oameni să se apropie de muzica ta?

Muzica pe care o scriu ne conectează prin lucrurile pe care le simțim la fel cu toții. Iar pe de altă parte, cred că e și faptul că încerc să fiu naturală. Sunt mulți oameni care după concerte vin să vorbim, să ne îmbrățișăm și să ne cunoaștem, iar asta îmi place foarte mult! Fără conexiunea cu oamenii, această călătorie nu ar avea sens pentru mine – compusul și toată munca care e în spate, concertele live, care e una din părțile mele preferate.

Am crezut că vei spune că e cel mai greu…

Nu e! Mi se pare cel mai superb să cânt live! Pur și simplu atunci simt că pun totul pe tavă, că dau totul din mine și e o conexiune superbă cu cei prezenți. Și sper că asta ajunge și la ei, mulți dintre ei așa mi-au spus.

Ce te inspiră?

Mă inspiră viața în sine, oamenii și poveștile lor, lucrurile pe care le descopăr la mine și toate luptele pe care le duc. Fricile dar și iubirea mă inspiră foarte mult, natura și orice lucru care poate fi povestit și scris în versuri.

„Efectiv m-am aruncat cu capul înainte și sunt recunoscătoare că am făcut asta!”

La lansarea „Ce simplu ar fi” ai scris că este „primul videoclip, prima poveste împărtășită așa cum merită călătoria asta”. Ce a însemnat acest proiect pentru tine?

„Ce simplu ar fi” a fost primul pas pe care l-am făcut în călătoria mea cu muzica. A fost primul moment în care am făcut echipă cu niște oameni tare dragi – cu băieții alături de care cânt, dar și cu cei cu care am lucrat la videoclip. „Ce simplu ar fi” a fost cel mai curajos și mare pas pe care l-am făcut. Pe alocuri nesigur, pentru că nu știam în ce ne aruncăm.

Primul nostru concert full band a fost în „Legend”, un venue mare din Iași. Atunci mi se pare că efectiv m-am aruncat cu capul înainte și sunt recunoscătoare că am făcut asta! A fost unul dintre concertele pe care nu le voi uita niciodată. Și întreaga experiență cu crearea videoclipului, la care am lucrat cu oameni extraordinari – cu fratele meu pe partea de regie, cu Liviu Răileanu pe partea de video, unul din videografii cu care colaborăm și în prezent și mulți alți actori care au zis „da” unui proiect despre care nu știau prea multe.

„Noi suntem primul loc în care trebuie să căutăm liniștea.”

„Liniștea nu se împarte” este primul album care pune la un loc 6 piese. Care îți este cea mai dragă și de ce?

Uh, nu-i frumos! (râde) Cred ca piesa care dă titlul albumului este cea care are o încărcătură emoțională foarte puternică. Este piesa pe care atunci când am terminat-o de scris mi-am dat seama de fapt ce înseamnă. Era o perioada în care mă luptam eu cu mine, cu mai multe etape. Începusem să mă desprind ușor de casă și începusem să duc luptele unui mic adult; să iubesc mult și să pierd prietenii, deci o perioadă de zbucium complet – ca parte din evoluția mea. Toată viața mi-am căutat și am găsit multe resurse de care aveam nevoie în alți oameni, mă încărcam de energie și fericire din întâlnirile cu ei. Crescând mi-am dat seama că nu poți să depinzi foarte mult de ceilalți. Nu am înțeles că trec prin asta până când n-am văzut toate versurile așezate pe foaie. Atunci am realizat că prea mult caut în alte părți. E un mesaj valabil mereu. Am nevoie în fiecare zi să aud că totul pleacă de la noi, că noi suntem primul loc în care trebuie să căutăm liniștea.

Ai avut deja 3 turnee prin țară. Cum este să te întâlnești cu atât de mulți oameni care îți cântă piesele?

Nici n-am cuvinte. Pentru mine cea mai mare fericire este să știu că lumea vine la un concert cu gândul că vrea să asculte și să împărtășească muzica cu mine. Este motivul la care mă întorc în zilele în care e mai greu și-mi spun „Uite pentru asta!”. Pentru oamenii care descoperă atât de multe prin muzică. E motivul pentru care cred, la finalul zilei, că fac asta.

„Este una dintre cele mai personale piese pe care le-am scris vreodată!”

2025 a venit cu vești noi. Despre ce ne cânți în cea mai nouă piesă „Am fluturi prinși în labirint”?

Îmi era foarte dor să scriu o piesă așa. Este una dintre cele mai personale piese pe care le-am scris vreodată! E pentru mine un fel de partea a doua la „Liniștea nu se împarte” pentru că, după ce am învățat să-mi caut resursele în mine și să mă vindec singură, m-am dus în cealaltă extremă, în care am început să fac totul singură și să nu mai cer deloc ajutor. Anul trecut pe cât de frumos a fost, pe atât de multe provocări am avut, pe care le-am lăsat deoparte, pentru „altădată”, până au sărit toate pe mine. Piesa vorbește despre toate luptele pe care încercăm să le ducem singuri. A fost scrisă cu gândul la câțiva oameni din viața mea la care m-am dus când am simțit că nu mai pot. Mâinile lor erau întinse de foarte mult timp, dar a fost nevoie de momentul în care eu am putut să le văd. Când le-am văzut, m-am simțit mult mai în siguranță și nu m-am mai simțit singură.

Ce proiecte noi ne aduce Andra Andriucă anul acesta?

Îmi doresc foarte mult să cântăm anul acesta și o să tot lansăm muzică nouă. Cred că acesta este momentul în care să scoatem mai multe din casă.

---

Andra este unul dintre cei mai sinceri și faini artiști pe care i-am cunoscut. I-am simțit energia și căldura încă de prima dată când am ascultat-o (octombrie 2022). M-a suprins tare plăcut prin felul elegant și gingaș prin care pune în versuri ceea ce trăiește și simte. Recomand cu drag să o ascultați și să o urmăriți aici.

Ascultă cea mai nouă piesă: