Vineri am plecat de acasă cu munca. Toate bune și frumoase până întreabă o colegă „Așa-i că aveți toți buletinele la voi?!” O secundă am gândit și am zis: „Nuuuu! E în ghiozdanul de acasă.”
Tot weekendul m-am gândit cum să fac, să mă întorc, să mi-l trimită cineva, să… nu știu. Am sucit ideea pe toate părițile și în final m-am resemnat. Că nu voi vota. Sau așa am crezut, pentru că inconștient ajungeam pe site-ul cfrcalatori, microbuze, autocare, blablacar și altele.
Nu m-a lăsat inima și conștiința să știu că nu voi vota, acest minim de responsabilitate față de țară. Am vorbit cu colegii mei aseară târziu, iar dimineață am urcat într-o mașină și am venit direct acasă. Eram la Iași, trebuia să merg la Suceava și am ajuns la București. Am luat buletinul și am mers la secție. Am pus ștampila cu încredere și cu seninătate. Emoții. Simt, mai mult ca oricând, că este un moment foarte important. Am ales eleganța, decența și sentimentul de onestitate, așa cum am scris și în rândurile trecute. Simt că va fi bine!






Lasă un comentariu