Cu cât încerci să fii pe placul celorlalți, să vorbești pe limba celor din jurul tău, să îți dorești ce își doresc ei, să spui ce vor să audă alții, să te comporți ca ei, să citești, să asculți, să-i urmezi 1 la 1, cu atât ceilalți vor rezona mai puțin cu tine.
Și totuși pare un paradox. Atunci când îți place de cineva, de stilul de viață, de cum e el, de ce atrage el în jurul lui, tinzi să crezi că e de ajuns să-l urmezi, pas cu pas, și vei obține ce a obținut el. De fapt atunci uiți de cea mai importantă persoană din ecuație: de tine.
Împrumutăm atitudini, aspirații, chiar și obiceiuri vestimentare de la cei cu care ne înconjurăm. Împrumutăm și adaptăm pentru noi, pentru mine. Pentru cine sunt eu, cu bagajul meu de până acum. Nu copiez. Adaptez.
Sunt atâtea voci în jur care vorbesc despre cum ar trebui, ce nu ar trebui, să devii, să obții, să…Și cel mai important rămâne să fim. E greu, cu atâta zgomot în jur, dar este cu multă bucurie atunci când ajungi să te urmezi pe tine.
Azi m-am trezit devreme, am făcut mișcare și mi-am văzut de treaba mea la o cafea. Treaba mea prinde contur și sunt tare entuziasmat. Parcă nimic nu e mai frumos decât să simți ceva că e cu totul pentru tine. Abia aștept să dezvolt mai multe!
Alin Dezső 
Lasă un comentariu